Iubeste!!!!

Iubirea e un sentiment profund pe care nu-l poti exprima in cuvinte, iar daca poti sa exprimi iubirea prin cuvinte atunci clar nu e iubire.
Iubirea ar trebui sa ne faca fericiti, sa ne umple sufletul de mii de fluturi colorati, sa ne umple mintea de ganduri pozitive si de vise, sa ne faca sa radiem si sa ne faca mai frumosi ca niciodata…dar de multe ori iubirea ne aduce tristete, suferinta, moartea sufletului si nu e corect, nu de aia a fost lasat dar vezi tu…Iadul e pe pamant si nu ni se permite sa fim prea mult fericiti..
Uneori raspunsul iubirii nu e iubirea ci minciuna, rautate, infidelitate…
Iubeste persoana care te iubeste sincer pentru ca sunt din ce in ce mai putine persoane care sunt capabile de acest sentiment nobil si doar iubind un suflet sincer vei gusta din roua Raiului si vei merge cu picioarele goale pe nori privind albastru cerului de la cea mai apropiata distanta…

Anunțuri

Ce s-ar intampla?

Ce s-ar intampla daca as muri maine?

Nimic, pur si simplu nu as mai exista. Nu imi e frica de moarte, mi-a fost frica la un moment dar acum nu.Nu imi este pentru ca e ceva firesc e un pas pe care toti il facem la un moment, o singura data.

Mai am o gramada de chestii e facut in viata asta: sa ma casatoresc, sa am o familie, sa am unul,doi,trei copii, sa ma plimb in jurul lumii, sa ma indragostesc/reindragostesc de 1 milion de ori dar nu toti avem timpul asta…si cu ce as fii eu mai speciala? Imi accept soarta asa cum o sa fie…nu am cu cine sa ma cert pentru ca viata nu e dreapta si corecta…dar nu vreau sa-mi plang de mila, e pierdere de timp…

Timpul curge la fel fie ca plangi sa razi, fie ca nu vrei sa iesi din casa sau ca iesi tot timpul. Nu poti sa pierzii timpul cu chestiile triste si deprimante. Esti suparat, deprimat? Plangi/urla/da cu pumnii in pereti 10 minute pe zi pana intr-o zi cand nu o sa mai vrei sa faci asta. 10 minute, nu mai mult iar in rest fii optimist, razi si fa lucruri care te bucura….

Deci, ce s-ar intampla daca ai muri maine?

Alandala

Unele situatii te schimba uneori la 180 de grade fara sa te mai poti intoarce la ceea ce ai fost vreodata.

In fiecare zi pentru tot restul zilelor mele imi va fii dor…dar stiu ca dupa tot restul zilelor o sa-mi alin dorul si asta e speranta care ma face sa-mi doresc sa ma trezesc dimineata.

Nu poti cumpara timp, dragoste, sanatate, fericire iar fiecare zi este diferita si trebuie traita dupa placul inimii si a mintii.

Toti suntem profesori cand vine vorba despre cum sa ne traim viata si ce ar trebui sa facem sau ce sa nu facem dar in acelasi timp toti suntem coringenti pentru ca nu punem in aplicare nici macar jumatate.

Timpul

 

hour-glass

Ne nastem intr-o zi si atunci incepe totul, timpul incepe numaratoarea inversa si cu fiecare bataie de inima si fiecare clipire, ne apropriem de sfarsit.

Timpul ne este prieten, ne este dusman, pe el nu putem sa-l dam inapoi sau inainte si nici sa-l oprim in loc, tot ce putem sa facem e sa mergem in acelasi ritm cu el, sa-l pretuim, sa-l “cheltuim”intelept iar atunci cand ultimele batai de inima o sa coincida cu ultimele secunde sa putem sa zambim linistiti si multumimi, fara regret, fara cuvinte nespuse sau sentimente neimpartasite.

Primim un timp la nastere, o perioada limitata, in care trebuie sa iubim, sa ne jucam, sa muncim, sa radem, sa plangem, sa fim tristi si fericiti…avem obligatia sa le simti pe toate, pentru ca suntem oameni si suntem un cocktail de sentimente si trairi. Trebuie sa facem/simtim din toate cate putin, tot ce e in exces dauneaza la un moment si cred ca doar un echilibru intre bine si rau ne va ajuta sa spunem la sfarsit “Am trait”.

Timpul e acolo, e mereu langa noi, atunci cand suferim si el ne ajuta sa trecem peste suferinta, ne cicatrizeaza ranile si ne face din nou sa zambim. El este acolo suntem fericiti si impliniti si ne sadeste in suflete bucurii, sperante, amintiri si vise. Timpul este acolo cand nimeni altcineva nu ne este alaturi, incurajandu-ne. El este acolo si cand tot ceea ce ne-am dori ar fi sa stea in loc si sa putem pastra clipa aia pentru o vesnicie…da, el e acolo sa ne aminteasca ca nu avem puterea asta si ca el va continua sa scada…

Timpul, singurul pe care nu-l putem cumpara…

Cumpar titlu

 

woman-umbrella-rain-street-1280x1024

 

Este o dimineata superba de vara, in sfarsit simt si eu ca a venit vara iar cheful de duca a acaparat cam toata mintea mea.

Probabil cei mai multi sunt deja la muca sau inca isi beau cafeaua pregatindu-se de o zi plina de activitati, altii mai norocosi dorm sau sunt in concediu deci stau pe plaja sau isi beau cafeaua pe o teresa unei cavane la munte si totusi sunt si unii mai ghinionisti, asa ca mine, care abia se pun la somn si nu pentru ca au fost in club azi noapte, ci pentru ca au muncit.

Tinand cont ca 2 cafele intr-o singura noapte isi pun ampreta mai mult decat as vrea, se pare ca momentan nu am somn iar creierul meu merge mai ceva decat un motoras, analizand, gandind si facandu-mi viata un chin uneori…

In primul rand rand, imi cer scuze daca tot sar de la o idee la alta, in al doilea rand imi pare rau ca nu am mai scris nimic dar uneori viata de adult e mult mai complicata (cand eram mica chiar parea usoara, dar asta e un alt subiect) si in al treilea rand, multumesc celor care au rabdare sa citeasca aceste randuri.

Cum spuneam anterior, creierul meu este intr-o continua miscaresi tot timpul are ceva de analizat. Printre multele subiectele pe care le discutzilbic cu el(creierul) exista unul care nu-mi da pace si care tot timpul ma face sa fiu irascibila, deprimata… „Ce ai fi dispus sa faci pentru o persoana iubita??”.

Nu mai vreau sa aud raspunsul clasic „Orice…”, asta e primul raspuns care iti vine in minte, dar analizand situatia in detaliu, ce ai fi in stare sa faci:

Ai fi in stare sa mori pentru o persoana iubita?

Ai fi in stare sa-ti vinzi sufletul? Sa faci un pact cu diavolul….

Ai in stare sa-ti infruti cea mai mare temere?

Ai fi in stare sa-ti vinzi trupul?

Anumite evenimente m-au facut sa ma gandesc foarte serios la treaba asta ultima perioada si mi-am dat seama ca as fi in stare sa fac orice fara sa ma gandesc de 2 ori si fara sa clipesc a doua oara, dar cel mai trist este ca uneori nu poti sa faci nimic si probabil neputinta asta este sentimentul care iti poate sfarma sufletul in milioane de bucati si nimeni si nimic sa nu il mai poata repara vreodata….

Acum e timpul ca eu sa dorm si voi sa va ganditi ce ati fi in stare sa faceti cu adevarat pentru persoanele pe care le iubiti….

O zi deosebita, Oameni frumosi !!!!!!!

Bucurestiul

Toti cei care s-au mutat din provincie in Bucuresti o sa inteleaga si o sa se regaseasca in ceea ce o sa zic azi.

Bucurestiul…ohhh Bucurestiul. Am 6 luni de cand m-am mutat aici si pot sa zic ca m-am acomodat destul de usor si cred ca am reusit sa ma integrez in toata jungla de aici dar am platit un pret..schimbarea. Fie ca vrem sa recunoastem, fie ca nu, fie ca ne dam seama sau nu, acest oras te schimba. Pe unii in rau, pe altii in mai bine, pe unii mai putin si pe altii mai mult.

Bucurestiul m-a invatat:

1. Castile sunt un accesoriu foarte important

2. Chiar daca esti inconjurat de atatia oameni, uneori te simti foarte singur

3. Studentii au mai multi bani decat cei care muncesc

4. Majoritatea minorilor au telefoane mai smechere decat adultii

5. Trebuie sa pleci cu 2h inainte de acasa ca sa ajungi la timp la destinatie

6. Trebuie sa muncesti/studiezi, altfel risti sa mori de plictiseala si chiar ajungi sa te simti inutil

7. Aici s-a nascut nesimtirea

8. Nu esti scanat din cap pana in picioare daca esti mai „deosebit”…lumea nu prea da 2 lei pe tine

9. La orice ora din zi sau noapte daca ai chef de o bere gasesti un pub deschis in care mai sunt cel putin 5 insetati ca tine

10. Ratb-ul esti mijlocul de transport in comun gratis

11. Limba romana este o limba grea

Etc…

 

 

Povestea unui suflet

Si eram 2 suflete care tot timul erau impreuna, ne iubeam, aveam grija unul de celalalt, nu cunosteam gelozia, invidia sau tentatia pentru ca nu exista asa ceva acolo. Unde acolo? Pe taramul sufletelor…acolo toate sufletele aveau un suflet pereche pe care-l iubeau si nimic altceva nu mai conta

Parca nu stiam nimic din ce fusese inainte de tine dar nici ca-mi pasa, imi era asa bine acolo, alaturi de tine, eram un suflet fericit care se bucura de ceea ce primea in fiecare moment si care oferea tot ce avea…

Dar intr-o zi, s-a apropiat de noi un suflet batran care ne-a zis: „Este timpul…”. „Este timpul? Pentru ce?”, acel suflet batran a zambit si ne-a zis: „Este timpul pentru misiunea voastra, este timpul sa va dam oamenilor si sa va lasam sa va gasiti pentru a fi din nou impreuna…” „Si daca nu ne gasim, ce se intampla atunci?” „O sa petreceti ceva timp in taramul sufletelor ratacite”. „Si acolo cum este?” „Este multa tristete si multa durere, pentru ca singura voastra misiunea si singurul vostru scop este sa fiti impreuna”
„Si daca nu ne gasim cat timp o sa petrecem pe acest taram?” „Pana o sa vina momentul sa va trimitem iar la oameni si sa va lasam sa va cautati”.

Sufletul batran a disparut iar noi am ramas acolo singure si debusolate. As mai fi avut atatea intrebari sa ii pun acelui suflet. Te-am luat de mana si te-am strans tare, te-am privit in ochi si am stiut ca o sa fac orice ca sa te intalnesc din nou…orice…

Am mai petrecut impreuna inca o perioada pana a venit momentul in care am fost puse in nistre trupuri care se numesc oameni. Aici era o camaruta in care erau mai multe forme, de diferite culori care aveau tot felul de nume: gelozie, invidie, tradare, bunatate, etc. Am stat de vorba cu fiecare si le-am aflat povestile si le-am inteles rolul. Se pare ca oamenii sunt niste fiinte complexe si complicate care isi fac rau singuri dar se pare ca din toti de acolo eu ocupam locul cel mai important, doar eu puteam sa ii fac cu adevarat fericiti pe acei oameni, dar stiam ca pot sa ii fac fericiti doar daca o sa-mi intalnesc sufletul pereche si stiam ca trebuie sa-l gasesc.

Am pornit cautarea, am dat peste atatea suflete pe care le-am crezut sufletul meu pereche dar de fiecare data am ajuns sa sfarsesc cu o mare dezamagire..nu stiam cum o sa-mi recunosc sufletul pereche si asta ma facea sa fiu un suflet trist…iar pentru prima data am dat de ceva numit Timp, se pare ca aceste trupuri nu traiau vesnic.aveau un termen de valabilitate iar eu trebuia sa-mi intalnesc sufletul pana la acest termen limita, altfel aveam sa traiesc o buna perioada pe taramul sufletelor pierdute…

Dar intr-o zi dupa multe cautari, dupa multe suflete care au trecut prin fata mea, care m-au murdarit te-am intalnit si pentru prima data am simtit ca esti tu, in toata tristetea care se vede in ochi tai am vazut sclipirea pe care am vazut-o in ultima perioada in care am fost impreuna, acea sclipire care iti spune te iubesc, mi-e dor de tine in fiecare clipa si care mai presus de toate iti spune ca acel suflet nu va mai fi niciodata la fel fara tine….Da, acea privire am vazut-o si atunci am uitat toata tristetea pe care am adunat-o pana atunci…te-am strans in brate si m-am simtit acasa si complet…dar nu s-a terminat munca noastra aici…Ne-am chinuit zile intregi sa ramane impreuna, fara sa lasam gelozia, tradarea, minciuna sa intervina intre noi. Am reusit dar am dat si gres, ne-am indepartat si apoi ne-am apropiat din nou, am zambit, am ras si am plans, a fost greu iar la un moment, intr-o fractiune de secunda totul in jurul meu s-a intunecat si am simtit cum cad si tot cad… Dupa ceva timp m-am trezit intr-o gradina mare plina cu suflete dar fara tine…

S-a apropiat de mine un suflet si mi-a zis: „Nu stii ce se intampla nu?” „Nu”, „Esti pe taramul asteptarii. Aici ajungem toate sufletele care am reusit sa ne pastram sufletul pereche pana cand trupurile in care am fost au expirat. Sufletul tau pereche inca e acolo, in lumea oamenilor, asteapta ca trupul in care se afla sa expire si apoi sa se intoarca la tine”

Si de atunci a inceput asteptarea mea…nu am stiu ce inseamna dorul si asteptarea pana atunci, nu am stiut cum e sa ai impresia ca-ti pierzi orice urma de rabdare…dar in multimea de suflete care intra pe acea poarta te-am vazut, ti-am zarit din nou acea sclipire din ochi si am alergat spre tine si te-am luat in brate, te-am strans tare… am pasit din nou in taramul sufletelor pereche si ne-am bucurat din nou de noi…

Nor de etichete